Affordable Access

Vlaicu, Aurel

Authors
Publication Date

Abstract

Vlaicu este prototipul inventatorului care şi-a arătat încă din copilărie iscusinţa, vestit în satul său, apoi prin şcolile secundare pe care le-a frecventat, pentru „născocirile" sale de tot felul şi pentru meşteşugurile pe care le stăpînea cu o ingeniozitate uimitoare. Dintre toate pasiunile sale tehnice, aceea care îi stătea cel mai mult la inimă a fost realizarea de aparate de zbor. Cîndva a scris atît de frumos: „Sufletul omului n-a rămas încătuşat de pămînt, cînd ştiinţa deschide drumul văzduhului". A fost, fără îndoială, inventatorul nostru cel mai popular, admirat şi îndrăgit de românii de o parte şi de alta a Carpaţilor, susţinut cu căldură de cărturarii neamului. Născut la Binţinţi — astăzi satul se numeşte Aurel Vlaicu (judeţul Hunedoara) —, a urmat liceul la Orăştie şi Sibiu, apoi studii tehnice superioare la Viena şi Miinchen (1902—1907), în decursul cărora elaboreazăşi proiectul unui avion. După un scurt stagiu de inginer la Fabrica de automobile „Opel" din Germania, unde nu izbuteşte să determine proprietarii fabricii să construiască aeroplanul conceput de el, revine în satuJ natal, unde realizează în 1909 un planor, experimentat cu un deosebit succes. îndemnat de prietenul şi colegul său de şcoală poetul Octavian Goga, vine apoi la Bucureşti, unde face reuşite demonstraţii cu aeromodelui avionului său, în faţa lui Spiru Haret si a altor personalităţi ale vremii. încurajat'şi sprijinit, construieşte mai întîi avionul „Vlaicu I" (primul „avion naţional", adică realizat de un român pe.pămîntul României) —, iar ulterior avionul „Vlaicu II". A învăţat singur să-şi piloteze aparatele şi a ajuns treptat la o măiestrie care i-a îngăduit să întreacă pe mulţi aşi ai acrobaţiei aeriene. „Ziua Aviaţiei Româneşti" se , sărbătoreşte în fiecare an în prima duminică a lunii iunie, aniversînd primul său zbor, din iunie 1910. Zborurile efectuate de el ulterior, adesea în cadrul unor mitinguri, la care se adunau zeci de mii de spectatori entuziaşti, la înălţimi tot mai mari şi uneori în condiţii meteorologice defavorabile, i-au atras un prestigiu binemeritat, nu numai în ţară, ci şi peste hotare. La mitingul aviatic de la Aspern, lîngă Viena (23—29 iunie 1912), a obţinut importante premii cu avionul „Vlaicu II", pe baza performanţelor sale cu totul remarcabile (presa vieneză a scris atunci că Vlaicu „nu e numai un pilot strălucit, ci şi un constructor genial"). Temerara sa încercare de a trece primul Carpaţii — ca simbol al unităţii tuturor românilor — l-a costat însă, la 13 septembrie 1913, viaţa, întrucît avionul s-a prăbuşit la Băneşti, lîngă Cîmpina, probabil .datorită unui atac de inimă al inventatorului. Avioanele „Vlaicu I" şi „Vlaicu "II" prezintă o serie de caracteristici originale: alcătuirea corpului avionului dintr-un singur tub de aluminiu, care purta toate celelalte elemente; plasarea centrului de greutate jos,sub aripi, ceea ce asigura o foarte bună stabilitate; utilizarea a două elici contrarotative (rotindu-se în sensuri opuse) coaxiale; trenul de aterizare cu roţi independente; aripile cu profil variabil; greutatea extrem de redusă a aparatului. In ce priveşte avionul „Vlaicu III", proiectat tot de el, dar a cărui construcţie a fost desăvîrşită după decesul său tragic, de către doi colaboratori ai săi — acesta avea scheletul aproape integral metalic şi o formă aerodinamică unică pentru acea vreme, micşorînd mult rezistenţa aerului la înaintare.Pentru acest tip de avion, a mai conceput Vlaicu şi inelul metalic de răcire în jurul cilindrilor motorului, ulterior larg introdus şi peste hotare, fără a se menţiona însă numele inventatorului român. Pe drept cuvînt l-a caracterizat poetul Octavian Goga pe Aurel Vlaicu drept „un val de lumină, care a izbucnit din regiunile vaste ale geniului nostru popular". Şi cîte n-ar mai fi înfăptuit ilustrul inventator, dacă moartea nu l-ar fi răpit de tînăr, cînd nu împlinise încă 31 de ani.

There are no comments yet on this publication. Be the first to share your thoughts.